Copiii capitanului Grant by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-13T23:00:00+00:00

Capitolul XIII. Un premiu de geografie

Câteva coline îşi tăiau la orizont profilurile elegante şi terminau câmpia la două mile de drumul de fier. Căruţa nu întârzie de a intra în mijlocul strâmtorilor înguste şi capricios ocolite. Ele se sfârşeau cu un ţinut fermecător, în care copaci frumoşi nu adunaţi în păduri, ci grupaţi în crânguri izolate, creşteau cu o exuberanţă tropicală. Între cei mai frumoşi, se distingeau „casuarinas” care păreau să fi împrumutat stejarului construcţia puternică a trunchiului lor, salcâmului scoarţa mirositoare şi bradului tăria frunzelor, puţin verzi-albăstrii. Pe ramurile lor se amestecau conurile aşa de curioase ale „banksia latifolia” a cărei subţirime e de o supremă eleganţă. Mari arbuşti cu rămurele căzătoare aveau efectul unei ape verzi, curgând în afara unor bazine prea pline. Privirea ezita între toate aceste minunăţii naturale, neştiind unde să-şi fixeze admiraţia.

Ceata se oprise o clipă. Ayrton, la ordinul lady-ei Helena, îşi oprise boii. Marile discuri ale căruţei încetară de a scârţâi pe nisipul cuarţos. Lungi covoare de verdeaţă se întindeau sub grupurile de copaci; numai câteva ridicături ale solului, ridicături regulate, le împărţea în căsuţe destul de aparente, ca o întinsă tablă de şah.

Paganel nu se înşelă la vederea acestor pustietăţi înverzite, aşa de splendid aşezate pentru veşnica odihnă. El recunoscu aceste careuri funerare, a căror iarbă şterge acum ultimele urme şi pe care călătorul le întâlneşte aşa de rar pe pământul australian.

― Dumbrăvile morţii, zise el.

Într-adevăr, era acolo, sub ochii săi, un cimitir indigen, dar aşa de răcoros, aşa de umbrit, aşa de înviorat de vesele cârduri de păsări, aşa de atrăgător, încât nu trezea nici o idee tristă. L-ai fi luat uşor ca una din grădinile din Eden, atunci când moartea era gonită de pe pământ. El părea făcut pentru cei vii. Dar aceste morminte pe care sălbaticul le îngrijea cu o grijă pioasă, dispăreau de-acum sub o mare de verdeaţă. Cucerirea îl alungase pe australian departe de pământul în care se odihneau strămoşii săi şi colonizarea trebuia să dea peste puţin timp, aceste câmpuri ale morţii, dinţilor turmelor. Astfel, aceste dumbrăvi au devenit rare şi câte dintre ele, care acoperă o întreagă generaţie recentă, sunt călcate de piciorul călătorului indiferent!

În acest timp, Paganel şi Robert, întrecând pe tovarăşii lor, urmau mici alei umbroase. Ei vorbeau şi se instruiau unul pe celălalt, căci geograful pretindea că el câştigă mult din convorbirea cu tânărul Grant. Dar nu făcuseră un sfert de milă, când lordul Glenarvan îi văzu oprindu-se, apoi coborând de pe cai şi în sfârşit, aplecându-se spre pământ. Păreau că examinează un obiect foarte curios, după gesturile lor expresive.

Ayrton lovi boii şi căruţa îi ajunse pe cei doi prieteni. Cauza opririi şi mirării lor a fost îndată recunoscută. Un copil indigen, un copil de opt ani, îmbrăcat cu haine europene, dormea liniştit la umbra unui măreţ banksia. Era greu de a te înşela după trăsăturile caracteristice rasei sale: părul creţ, tenul aproape negru, nasul cârn, buzele groase, o lungime puţin obişnuită a braţelor îl clasau, îndată, printre băştinaşi. Dar o fizionomie inteligentă îl distingea şi, desigur, educaţia înălţase pe micul sălbatic.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.